A fost odată ca niciodată, într-un mic sat de la poalele unui munte sacru, un tânăr pe nume Kayto, care se afla în căutarea descoperirii de sine. Auzise povești despre un maestru Zen înțelept care locuia într-un templu îndepărtat din vârful muntelui, iar Kayto a decis să pornească într-o călătorie pentru a-i căuta îndrumarea.
După zile întregi de urcat pe potecile abrupte ale muntelui, Kayto a ajuns în cele din urmă la templu. A fost întâmpinat de maestrul zen, un bătrân senin, cu un zâmbet blând. Maestrul i-a urat bun venit și l-a invitat să îi împărtășească scopul pentru care a căutat acest sanctuar îndepărtat.
Kayto s-a înclinat respectuos și a spus: „Înțeleptule maestru, am călătorit aici pentru a înțelege adevăratul sens al lui „Eu sunt”. Cred că în aceste două cuvinte se află cheia către sinele meu interior și către iluminarea pe care o caut.”
Maestrul Zen, recunoscând determinarea tânărului, a fost de acord să-l ajute să deslușească secretele lui „Eu sunt”. L-a condus pe Kayto în sala de meditație a templului și l-a pus să se așeze într-un colț liniștit.
„Închide ochii și concentrează-te asupra respirației”, i-a spus maestrul lui Kayto. „Lasă-ți gândurile să vină și să plece precum norii care trec. Observă-le, dar nu te implica. Când ai atins o stare de liniște mentală, repetă cuvintele „Eu sunt” și contemplă semnificația lor.”
Kayto a făcut cum i s-a spus iar timp de câteva zile, a stat în meditație repetând cuvintele „Eu sunt” și observând gândurile care apăreau. Pe măsură ce se adâncea în meditația sa, a început să recunoască faptul că „Eu sunt” avea semnificații diferite în momente diferite.
Într-o zi, Kayto s-a apropiat de maestrul Zen și i-a împărtășit intuițiile sale. „Maestre, am descoperit că „Eu sunt” poate însemna diferite stări de a fi. Uneori, reprezintă ego-ul, identitatea trecătoare pe care o posed în această lume fizică. În alte momente, se simte ca o conexiune cu sinele meu cel mai intim, esența ființei mele care transcende preocupările lumești.”
Maestrul zen a dat din cap și a răspuns: „Ai făcut progrese, Kayto, dar mai sunt încă multe de descoperit. Întoarce-te la meditația ta și continuă să contemplezi „Eu sunt”, dar de data aceasta renunță la toate preconcepțiile și permite-i aceste afirmații să te ghideze spre adevărata sa esență.”
Kayto s-a întors la meditația sa, abandonându-se înțelepciunii cuvintelor „Eu sunt”. Pe măsură ce se adâncea, a simțit un sentiment profund de unitate cu întreaga existență. Și-a dat seama că „Eu sunt” nu era doar o conexiune cu sinele său interior, ci și o expresie a interconexiunii tuturor ființelor, un memento că el era o parte din univers, iar universul era o parte din el.
În acel moment de revelație, a înțeles sensul deplin al lui „Eu sunt”. A fost o afirmare a existenței sale, o recunoaștere a esenței divine din el și o recunoaștere a interconexiunii tuturor lucrurilor.
Copleșit de recunoștință, Kayto s-a apropiat de maestrul Zen și s-a înclinat profund. „Mulțumesc înțelept maestru, pentru că m-ai călăuzit spre adevărul „Eu sunt”. Acum înțeleg că este o expresie profundă a existenței mele, a esenței mele divine și a unității tuturor ființelor.”
Maestrul zen a zâmbit și a răspuns: „Ai descoperit adevărul din tine însuți. Amintește-ți că „Eu sunt” nu este doar o expresie, ci o reflectare a adevăratei tale naturi și a legăturii tale cu universul. Poartă această înțelepciune cu tine și lasă-te ghidat de ea în călătoria ta prin viață.”
Din acea zi, Kayto a îmbrățișat înțelepciunea lui „Eu sunt” și a împărtășit-o tuturor celor care au căutat îndrumarea sa.
Prin intermediul învățăturilor sale, nenumărate persoane au reușit să descopere în ele însele adevărul profund al lui „Eu sunt”. Cunoașterea faptului că toți erau interconectați și că făceau parte dintr-un întreg mai mare s-a răspândit în tot satul și dincolo de el, promovând un sentiment profund de unitate și compasiune în rândul oamenilor.
Pe măsură ce Kayto a continuat să împărtășească înțelepciunea pe care o dobândise de la maestrul Zen, satul de la poalele muntelui sacru a înflorit. Oamenii trăiau în armonie, recunoscând divinitatea din ei înșiși și din ceilalți și tratându-se unii pe alții cu bunătate și respect.
În timp, Kayto a devenit un maestru venerat, îndrumându-i pe alții pe calea descoperirii de sine și a iluminării. Pe măsură ce anii treceau, nu a uitat niciodată lecțiile pe care le învățase de la înțeleptul maestru Zen și a continuat să susțină învățăturile care i-au transformat viața și pe cea a atâtor oameni.
Și astfel, înțelepciunea lui „Eu sunt” a mers mai departe, transmisă din generație în generație ca o piatră prețioasă, un memento al interconexiunii înnăscute și al divinității tuturor ființelor. Oamenii purtau această cunoaștere în inimile lor, prețuind înțelegerea profundă a faptului că făceau cu toții parte dintr-un întreg mai mare, legați între ei într-o țesătură a existenței care se întindea pe întregul univers.
Învățăturile maestrului Zen, întruchipate de Kayto și de cei care i-au urmat calea, au devenit un far de lumină pentru toți cei care căutau să înțeleagă adevărata lor natură și locul lor în univers. Mesajul „Eu sunt” a continuat să rezoneze, inspirând nenumărate suflete să se trezească la propria înțelepciune interioară și să îmbrățișeze unitatea și iubirea care îi leagă de toate lucrurile.
Distribuie articolul și altora, prin link-urile de mai jos…
